
Matei 9,14-15
În acel timp, s-au apropiat de Isus discipolii lui Ioan şi i-au spus: „De ce noi şi fariseii postim
mult, iar discipolii tăi nu postesc?” 15 Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să plângă atât timp cât
mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti”.

La începutul Postului Mare, fiecare tânăr creştin serios îşi pune întrebarea cum ar trebuie să
arate formula personală a postului, ce tip de post ar trebui să-şi administreze. Mai importantă
decât aceasta întrebare apare pentru mulţi poate cea legată de rostul postului: De ce să
postesc? Scurta evanghelie de astăzi pare să descurajeze buna intenţie a cuiva în a parcurge un
post cât se poate de categoric: Isus şi ucenicii nu posteau. La sesizarea care li se face,
răspunde chiar Isus: nuntașii, câtă vreme mirele este cu ei, nu trebuie să postească. Ce să-
nţelegem de aici? Nu mai multe decât este nevoie: timpul petrecut de Isus cu ucenicii a fost
unic, special, irepetabil pe axa întregii istorii umane. Imaginaţi-vă doar: Fiul lui Dumnezeu
era pe pământ! Înaintea activității publice, Isus postise 40 de zile. Pentru el, faptul de a fi
acum cu oamenii era prilej de continuă sărbătoare. Prilejul acesta rămâne însă circumscris
timpului său de pe pământ. Ulterior, când el le-a fost luat ucenicilor prin înălţarea la cer,
aceştia au postit.
Noi postim ca să simţim că Isus ne este dat mai bine şi mai calitativ. Oricât de paradoxal sună,
el este şi nu este cu noi! El se dă fiecăruia, însă fiecare trebuie să-l primească în mod subiectiv
şi personal. De aceea, postul te ajută să dai la o parte unele lucruri, să le declasezi în
importanţa prea exagerată pe care au capătat-o pentru tine, pentru a-l avansa pe Isus, pentru a-
i da mai multă atenţie, pentru a simţi familiaritatea lui. Care sunt acele lucruri care evaluate în
importanţa sau neimportanţa lor?

„Voi, dragi tineri, trebuie să arătați că credința este o decizie personală care implică întreaga
voastră viață. Fie ca Evanghelia să fie măsura și călăuza alegerilor și planurilor vieții voastre!
Astfel veți deveni misionari prin tot ceea ce faceți și spuneți, și oriunde munciți și trăiți veți fi
semne ale iubirii lui Dumnezeu, martori credibili ai prezenței iubitoare a lui Isus Cristos.” Din
mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea cu ocazia celei de a XVII-a Zi Mondială a Tineretului

Când suntem orbiți de aparențe, arată-ne raza ta blândă. Când suntem asurziți de zgomote,
descoperă-ne șoapta ta domoală. Isuse, mire luat dar rămas mereu cu noi, ghidează-ne în
neîncetatul post ascuns al căutării Tale. Amin!
Pr. Cristian Diac & Robert Cadar

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu