Matei 4,1-11
În acel timp, Isus a fost condus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de diavol. După ce a postit
patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în cele din urmă i s-a făcut foame. Apropiindu-se,
Ispititorul i-a zis: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină
pâini!” Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»". Atunci diavolul l-a dus în cetatea sfântă, l-a
aşezat pe coama templului şi i-a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este
scris: «Le va porunci îngerilor săi cu privire la tine şi te vor purta pe mâini ca nu cumva să-ţi
loveşti piciorul de vreo piatră!»” Isus i-a zis: "Din nou este scris: «Nu-l vei ispiti pe Domnul
Dumnezeul tău»". Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile
lumii şi gloria lor şi i-a spus: „Îţi voi da toate acestea dacă vei cădea înaintea mea şi mă vei
adora”. Atunci Isus i-a spus: „Pleacă, Satană! Căci este scris: «Pe Domnul Dumnezeul tău îl
vei adora şi numai lui îi vei aduce cult»”. Atunci, diavolul l-a lăsat. Şi iată că veneau îngeri şi
îi slujeau!
Pentru ca un rege să poată domni peste alţii el trebuie să dovedească mai întâi că se poate
conduce pe sine însuşi. Textul evanghelic din această duminică îl înfăţişează pe regele Isus
confruntându-şi duşmanul şi ieşind biruitor chiar pe teritoriul acestuia. Isus, la începutul
misiunii sale, a ajuns în spaţiul inamic sleit de puteri în urma postului de 40 de zile. Diavolul,
profitând de acest context, ia iniţiativa şi porneşte la atac.
Prin cele trei etape a ispitirii, Dumnezeu vrea să ne comunice faptul că suntem extrem de
vulnerabili ca oameni în cel puţin trei domenii:
- la nivelul trupului, nevoi fizice legitime;
- dorinţa arzătoare de recunoaştere publică;
- dorinţă după putere, dominaţie şi glorie.
Isus era Fiul lui Dumnezeu şi totuşi a fost ispitit. De ce s-a întâmplat acest lucru?
Omul dintâi, Adam, a mâncat din pomul cunoştinţei binelui şi răului cedând ispitei
diavolului. Din cauza acestui păcat, moartea a intrat în lume, oamenii au pierdut Paradisul şi au
intrat sub domnia păcatului. Învingând ispita diavolului, Isus poate să-i mântuiască pe toţi
oamenii care trăiesc în păcat, sub domnia Celui Rău. Isus a trebuit să lupte cu Satana înainte de
a începe lucrarea mesianică. De aici vedem de ce Isus a fost ispitit de diavol. În primul rând,
pentru a deschide poarta mântuirii, trebuia să repare eşecul lui Adam şi astfel a refăcut legătura
omului cu Dumnezeu care a fost ruptă prin păcat. Prin Isus noi avem trecere la Tatăl. În al
doilea rând, „prin faptul că Isus însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul
celor care sunt ispitiţi” (Evr 2,18). Noi suntem slabi ca o trestie clătinată de vânt. Pentru a ne
ajuta în slăbiciunea noastră, Cristos a admis să fie ispitit de diavol. Ca unul care nu cedează în
faţa ispitei, poate să ne ajute şi pe noi să trecem prin toate încercările.
„Dragi tineri, lăsați-vă priviți în ochi de Isus, ca să sporească în voi dorința de a vedea lumina,
de a gusta splendoarea adevărului.” Din mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a
Zi Mondială a Tineretului
Isuse, sunt atât de multe ispite la tot pasul, iar eu sunt atât de slab, de superficial și cad cu atâta
ușurință în păcat. Am nevoie de Tine, fii Tu stânca mea, puterea mea în lupta cu cel rău. Nu te
îndepărta de mine, chiar dacă eu uit de Tine sau chiar te alung. Pentru că atunci când sunt mai
slab, atunci am nevoie cel mai mult de iubire și de iertare, de Tine. Amin!
Pr. Cristian Bîrnat & Andrei – Gabriel Ailenei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu