
Ioan 5,1-3.5-16
În acel timp, era o sărbătoare a iudeilor, iar Isus a urcat la Ierusalim. În Ierusalim, lângă Poarta
Oilor, era o piscină numită în evreieşte Betesda, care avea cinci porticuri. Sub acestea zăceau o
mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi. Se afla acolo un om care era bolnav de treizeci şi opt
de ani. Văzându-l zăcând şi ştiind că suferă de mult timp, Isus i-a zis: „Vrei să te faci
sănătos?” Bolnavul i-a răspuns: „Doamne, nu am niciun om ca să mă facă să cobor în piscină când
apa este agitată. Până când vin eu, coboară altul înaintea mea”. Isus i-a zis: „Ridică-te, ia-ţi targa şi
umblă!” Şi, îndată, omul s-a vindecat, şi-a luat targa şi umbla. Dar ziua aceea era
sâmbăta. Aşadar, iudeii i-au spus celui vindecat: „Este sâmbătă şi nu-ţi este permis să-ţi duci
targa”. Dar el le-a răspuns: „Cel care m-a vindecat, acela mi-a zis: «Ia-ţi targa şi umblă!»” Ei l-
au întrebat: „Cine este omul care ţi-a zis: «Ia-o şi umblă!»?” Dar cel vindecat nu ştia cine este,
căci Isus se îndepărtase, iar în locul acela era o mare mulţime. După aceea, Isus l-a găsit în templu
şi i-a zis: „Iată, te-ai făcut sănătos! Să nu mai păcătuieşti niciodată, ca să nu ţi se întâmple ceva mai
rău!” Omul a plecat şi le-a făcut cunoscut iudeilor că Isus este cel care l-a vindecat. De aceea,
iudeii îl urmăreau pe Isus pentru că făcuse acestea sâmbăta.

„Vrei să te faci sănătos?” O întrebare de o mie de puncte. Este rostită într-un loc plin de oameni
bolnavi care aşteaptă vindecare de la un înger care ar fi trebuit să coboare în apă – în schimb nimeni
nu-şi dă seama că Cel care are putere asupra vieţii şi morţii, Cel care poate totul este în mijlocul lor.
Isus intră în dialog cu unul dintre bolnavi şi îl vindecă.
Situația este identică și astăzi: bolnavi suntem mulți, avem tot felul de credințe referitor la cum și
cine ne-ar putea vindeca, dar despre Cel care are toată puterea și toată voința de a o face pentru noi,
nu ne dăm seama că e chiar în mijlocul nostru. Alergăm la vindecători, dar foarte puţini credem că
Isus are şi astăzi puterea și voința de a vindeca.
Un aspect pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea este cel al legăturii pe care Isus o face între
boala omului şi păcatul său. Păcatul nu distruge doar sufletul ci are puterea să distrugă întreaga
făptură: trup şi suflet. Vindecând trupul acestui paralizat, Isus urmărește să ajungă la sufletul lui, să
îl facă să își conștientizeze păcatul ca să îl poată ierta. Această intenție a sa nu este explicită ca în
fragmentul paralizatului dus la Isus de patru bărbați care nu se lasă opriți de mulțime și desfac chiar
și acoperișul casei. Ca prim gest, El îi iartă păcatele stârnind indignarea celor prezenţi. (Cf. Mt 9,1-
8).
Atât boala fizică cât şi cea spirituală - au nevoie de intervenţia lui Isus, de atingerea lui, de cuvântul
lui care este putere. Exersând în diferitele nevoi de orice fel, avem șansa să învăţăm a ne adresa lui,
și nu oricum, ci în cunoștință de cauză.
Adesea, primirea iertării lui Dumnezeu și vindecarea noastră sunt împiedicate de necunoașterea lui
Dumnezeu, de concepția greșită pe care o avem despre El. Rugăciunile noastre nu se adresează
cuiva care trebuie îmbunat sau convins de nevoia noastră. Eventual plătit sau răsplătit dinainte
pentru ceea ce oferă.
A știi cine este cel care îți poate și vrea să îți zică: „Ia-ți targa și umblă!” este crucial. Este Cel care
singur vine la tine și te întreabă: „Vrei să te vindeci?”. Cu totul altceva decât un „specialist” distant
și străin de viața ta! Nu, ci, atât de apropiat încât s-a făcut om asemenea ție... Atât de apropiat încât
a purtat păcatele tale în trupul său... Atât de apropiat încât în rănile sale ai fost vindecat... Atât de
apropiat încât Trupul său îți este hrană adevărată și sângele său, băutură adevărată... Atât de
apropiat încât în El trăiești, te miști și ești .... Isus Cristos, Viața ta în plinătate. Amin.

„Evanghelizarea autentică se naște mereu din rugăciune și este susținută de ea: trebuie mai întâi să
vorbim cu Dumnezeu pentru a putea vorbi despre Dumnezeu”. Din Mesajul Papei emerit Benedict
al XVI-lea pentru A XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului

De atâtea ori, Doamne, mă descurajez în clipele grele, de atâtea ori mă plâng și mă revolt când mă
aflu în încercări, în loc să mă refugiez în rugăciune. Te rog, sporește-mi încrederea în Tine, dă-mi
statornicie în credință și răbdare, astfel încât fiecare încercare să mă facă mai puternic și mai bun.
Amin!
Pr. Augustin Folner & Andrei Ailenei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu