Ispita prefăcătoriei

Evanghelia
Matei 23,1-12

În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun, şi nu fac! Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi». Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Meditație

Cunoscând cu toţii realitatea că oamenii nu sunt atotştiutori şi că, numai cu dificultate pot descoperi ceea ce se află dincolo de aparenţe, ispita prefăcătoriei ne tentează la orice pas. Ne înşelăm pe noi înşine iar de multe ori îi înşelăm pe alţii prin aceea că încercăm să părem altfel decât suntem. Dacă în sufletul nostru credinţa a slăbit, sau poate nici nu mai există, dorim totuși ca uneori să menţinem cel puţin aparenţele religioase, ceea ce ne face mai mult rău decât bine. Ceea ce Isus condamnă, în cazul fariseilor şi al cărturarilor, este tocmai această falsitate, această lipsă a sincerităţii. Mântuitorul îi critică pe aceștia nu pentru că nu învăţau corect, ci pentru faptul că nu trăiau ceea ce îi învăţau pe alţii. Trăim într-o lume care-şi etalează prefăcătoria şi se zbate pentru primele locuri. În această atmosferă, plină de răutate şi de ură, nouă, care voim să fim ucenicii lui, Isus ne spune: „Voi, însă, sunteţi fraţi”. Să fim, aşadar, gata să-i slujim pe fraţii noştri. În faţa lui Dumnezeu nu contează numele, titlul, realizările sau succesele, însă, un singur lucru este important: iubirea și slujirea aproapelui. Cuvântul lui Dumnezeu de azi condamnă două păcate: ipocrizia și mândria. Suntem vizați cu toții, căci mai mult sau mai puțin, ipocriți, fățarnici suntem cu toții, deoarece suntem păcătoși, iar păcatul nu este altceva decât: a spune, a crede, a mărturisi una și a face alta. Avem nevoie de o inimă simplă, avem nevoie să ducem o viață umilă și adevărată. Să nu ezităm să-i cerem mereu Domnului virtutea umilinței, a simplității și a răbdării.

Citat

„Contemporanii voștri așteaptă de la voi să fiți mărturisitori ai aceluia pe care l-ați întâlnit și care vă face să trăiți. În realitatea vieții de zi cu zi, deveniți martori curajoși ai iubirii care este mai puternică decât moartea. Vă revine vouă să acceptați această provocare!” Din mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Doamne Isuse Cristoase, îți mulțumesc pentru că îmi dai ocazia zilnic să slujesc în biserica ta. Te rog să mă ierți pentru momentele în care mă comport ca fariseii din evanghelie și vreau să fiu pe primul loc. Bunule Isuse, dă-mi putere pentru a fi mereu coerent în acțiunile mele. Amin!

Pr. Albert Babiaș & Marius-Lucian Balint