„Bucurați-vă!”

Evanghelia
Matei 28,1-10

După ce a trecut sâmbăta, în zorii primei zile a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi, iată, a venit un cutremur mare! Îngerul Domnului a coborât din cer, s- apropiat şi a rostogolit piatra, apoi s-a aşezat pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada. De frică, paznicii s-au cutremurat şi au rămas ca morţi. Dar îngerul, luând cuvântul, le-a spus femeilor: „Voi, nu vă temeţi! Ştiu că-l căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat după cum a zis. Veniţi şi vedeţi locul unde a zăcut! Mergeţi în grabă şi spuneţi discipolilor lui: «A înviat din morţi şi, iată, merge înaintea voastră în Galileea! Acolo îl veţi vedea». Iată, v-am spus!” Plecând în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare, au alergat să dea de ştire discipolilor lui. Şi, iată, Isus le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Iar ele, apropiindu-se, i-au cuprins picioarele şi l-au adorat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!”

Meditație

În evanghelia propusă pentru astăzi ni se relatează cum, în prima zi a săptămânii, femeile sfinte merg la mormântul Domnului. Gândul cu care aceste femei merg la mormântul Domnului răstignit şi îngropat a fost marcat cu siguranță de evenimentele petrecute în Vinerea Sfântă. Ştim cu toții ce s-a întâmplat: Isus a fost trădat, a fost condamnat la moarte, a fost răstignit, a murit şi a fost îngropat. De asemenea credem că aceste femei se întrebau: oare totul s-a terminat? Oare totul a fost în zadar? Mai există oare vreo speranță şi vreo lumină capabilă să lumineze profunzimile vieții şi să-i dea acesteia un sens? Oare odată cu moartea se termină totul? Desigur, aceste întrebări chinuitoare au rămas până astăzi. Viața noastră se aseamănă în multe privințe cu drumul pe care femeile sfinte l-au făcut la mormântul Domnului. Şi noi putem experimenta îndoieli chinuitoare cu privire la sensul vieții. De aceea căutăm mereu să dăm un scop vieții, ne străduim să găsim o lumină care să ne conducă speranța şi încrederea în viitor pe drumul vieții. În mijlocul acestei experiențe dureroase, în mijlocul acestui aparent „în zadar”, tot Dumnezeu intervine prin îngerul care le apare femeilor şi le spune: „Nu vă temeți! Ştiu că îl căutați pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat precum a zis”. Aşadar, la mormânt, locul în care speranțele păreau să fie îngropate, iată că femeile aud vocea unei vieți noi: „... a înviat precum a zis”. Acesta este primul salut al zilei, este vestea care transformă lumea, care confirmă că există o iubire mai tare decât răul şi decât moartea; este mesajul puterii lui Dumnezeu care ne-a dat speranță în viață şi în mântuire. De aceea vestea îngerului are şi pentru noi o valoare deosebită, şi nouă ne este promisă noua realitate adusă de învierea lui Cristos, realitate care nu mai poartă în sine durerea şi spaima morții.

Citat

„Dragi prieteni, asemenea lui Paul, mărturisiți-l pe cel înviat! Faceți-l cunoscut celor care, tineri de vârsta voastră și adulți, sunt în căutarea „speranței mari” care să dea sens existenței lor. Dacă Isus a devenit speranța voastră, spuneți asta și altora cu bucuria și cu angajarea voastră spirituală, apostolică și socială.” Din Mesajul Papei emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXIV-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Îți mulțumesc că ne dai vestea unei vieți pline de speranță și de iubirea Ta. Ajută-ne să vedem și să trăim mereu drumul pe care l-ai parcurs ca exemplu și amintire vie pentru momentele de cădere din viața noastră. Rămâi cu noi pentru ca bucuria Ta să o putem transmite la toate inimile! Amin!

Pr. Andrei Adam & Celina Dumitru