Credința - dar și cucerire

Evanghelia
Ioan 20,19-31

În seara aceleiaşi zile, prima a săptămânii, deşi uşile locului în care erau discipolii, de frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a sta t în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Zicând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Discipolii s-au bucurat văzându-l pe Domnul. Atunci , Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit şi eu pe voi”. Şi, spunând aceasta, a suflat asupra lor şi le-a z is: „Primiţi-l pe Duhul Sfânt! Cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; cărora le veţi ţine, le vor fi ţinute”. Însă Toma, unul dintr e cei doisprezece, cel numit „Geamănul”, nu era cu ei când a venit Isus. Aşadar, ceilalţi discipoli i-au spus: "L-am văzut pe Domnul!&quo t; Dar el le-a zis: „Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor şi nu-mi voi pune degetul în semnul cuielor şi nu-mi voi pune mâna în coa sta lui, nu voi crede”. După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiat e, a stat în mijlocul lor şi a zis: „Pace vouă!” Apoi i-a spus lui Toma: „Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!” Toma a răspuns şi i-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” Isus i-a spus: „Pentru că m-ai vă zut, ai crezut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” Isus a mai făcut înaintea discipolilor şi multe alte semne, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Acestea însă au fost scrise ca să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.

Meditație

În contextul istoric și cultural actual, credința în Isus este tot mai puțin luată în seamă, atât în interiorul comunităților noastre creștine, cât mai ales printre tineri, puși în fața marilor provocări de astăzi, în căutarea unui „sens” și a unor perspective pentru viitor. Dificultățile și enigmele actului de credință sunt descrise bine în această întâlnire a lui Isus cel înviat cu ucenicul Toma, care ne reprezintă pe noi toți, încetineala noastră în drumul de credință, crizele și temerile noastre. Trebuie să ne facem calculele împreună cu „Toma” prezent în fiecare dintre noi, atunci când credința în Isus este pusă la grea încercare de ritmul învolburat al muncii, de treburile din familie, de un faliment, de o boală, de moartea unei persoane dragi și nu reușim să recitim viața noastră în lumina Cuvântului său, nu reușim să regăsim semne de speranță. Toma exprimă drama celor care sunt deziluzionați și nu mai cred într-un viitor mai bun, a celor care renunță să gândească, să viseze, să creadă că visurile pot deveni realitate încrezându-se în El. Credința este un dar, însă și o cucerire care cere un timp îndelungat, etape de maturizare, însoțire din partea unor educatori și martori autentici care să știe să le fie alături tinerilor, cu disponibilitatea și voința de a merge împreună, depășind prejudecățile și schemele preconcepute. Fragmentul exprimă bine rolul comunităților noastre chemate să actualizeze proclamarea ucenicilor: «L-am văzut pe Domnul!». Dragi tineri, și noi suntem comunitatea! Așadar, să fim mărturisitori ai credinței prin viața noastră cotidiană!

Citat

„Veniți la El și nu vă fie frică! Veniți pentru a-i spune din adâncul inimilor voastre: „Isuse, mă încred în tine!”. Lăsați-vă atinși de milostivirea sa fără limite pentru a deveni la rândul vostru apostoli ai milostivirii prin fapte, cuvinte și rugăciune, în lumea noastră rănită de egoism, de ură și de atâta disperare.” Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru A XXXI-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Doamne, de multe ori mă regăsesc și eu în pielea lui Toma, fiind sceptică și neîncrezătoare, simțind nevoia să cer dovezi pentru a crede. Dar oare ce dovadă mai mare mi-ar trebui decât simplu fapt că m-am trezit azi dimineață? Oare darul vieții nu este de ajuns pentru a înțelege cât de mult mă iubești? Uneori nu este, pentru că aleg să văd partea goală a paharului și încetez să mai cred în mine și în planul pe care-L ai pentru mine. Atunci totul pare că se năruie în jurul meu, dar totuși tu nu mă abandonezi, nu mă lași singură, Tu încă îți păstrezi încrederea în mine, fără să-mi ceri să-ți demonstrez cât sunt de bună, fără să mă testezi. Doamne, ajută-mă să cred chiar și atunci când nu văd! Amin!

Pr. Marius Sabău & Andreea Vințilă