Matei 17,1-9
În acel timp, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui, i-a dus deoparte pe un munte
înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui a strălucit ca soarele şi hainele lui au
devenit albe ca lumina. Şi iată că le-au apărut Moise şi Ilie, care vorbeau cu Isus! Petru, luând
cuvântul, i-a spus lui Isus: "Doamne, e bine că suntem aici! Dacă vrei, voi face aici trei colibe:
una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". Pe când mai vorbea încă, iată că i-a învăluit
un nor luminos şi iată că un glas din nor spunea: "Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este
mulţumirea mea; ascultaţi de el!" Auzind, discipolii au căzut cu faţa la pământ şi s-au
înspăimântat foarte mult. Dar, venind Isus, şi atingându-i, le-a zis: „Ridicaţi-vă şi nu vă
temeţi!” Ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur. Pe când coborau de
pe munte, Isus le-a poruncit: „Să nu spuneţi nimănui ceea ce aţi văzut până când Fiul Omului nu
va fi înviat din morţi!”
La fiecare început de primăvară oamenii desfăşoară anumite activităţi, printre care se numără şi
îngrijirea copacilor. Dacă vor să obţină o producţie mare, deţinătorii de livezi trebuie să cureţe
pomii de tot ceea ce este uscat şi de prisos. În acelaşi sens, ca să putem sărbători cu bucurie
Sfintele Paşti, Biserica ne propune Postul Mare ca pe un timp privilegiat de convertire, de curăţire
a inimii sau, folosindu-ne de cuvintele cu care ne-am rugat la începutul acestei Sfinte Liturghii, de
purificare a privirii interioare.
Asemenea lui Abraham din prima lectură, Isus continuă să cheme şi astăzi oameni; ne cheamă şi
pe noi la reînnoire, la schimbarea vieţii. Nu ne cere să părăsim o familie sau o bucată de pământ;
în schimb, ne cere să renunţăm la egoismul nostru, să abandonăm gândurile şi preocupările
noastre fără prea mare legătură cu Dumnezeu punându-ne toată încrederea în Domnul, trăind cu
entuziasm atât în comunitatea creştină cât şi în familie, la serviciu, la şcoală sau în timpul liber.
În fragmentul evanghelic, sfântul Matei relatează evenimentul schimbării lui Isus la faţă, ca pe o
chemare insistentă a ucenicilor la convertire, la schimbarea modului de a gândi şi a trăi.
Ca să ajungem la viaţa veşnică trebuie să ne convertim. Pentru aceasta avem nevoie de harul lui
Dumnezeu, iar Domnul ni-l oferă în multe feluri: prin sacramentul pocăinţei, prin practicarea
faptelor bune, prin rugăciune şi, prin participarea la sfânta Liturghie.
Una din scrierile poetului englez Wordsworth, The Excursion, are ca subiect drumul unui
băieţandru spre oceanul pe care nu l-a văzut niciodată, dar de care era atras în mod misterios.
Acesta mergea de-a lungul fluviilor, traversa pustiuri şi păduri. Când obosea, ori vreun pericol îl
înspăimânta sau îl descuraja singurătatea, punea atunci la urechea sa o cochilie; îndată faţa lui se
lumina de bucurie şi un nou curaj îi năvălea în inimă. În acea cochilie el auzea murmurul
îndepărtat al oceanului care-l chema. Vă imaginaţi bucuria imensă când a ajuns să vadă oceanul!
Şi noi suntem în drum spre cetatea cerească, pe care nu am văzut-o încă, dar de care suntem atraşi
în mod misterios, pentru că am fost creaţi pentru ea. Mergem prin pericolele şi dificultăţile acestei
vieţi. Dacă vreodată durerile sau suferinţele vor încerca să ne obosească sau să ne abată de pe
cale, să ne punem atunci încrederea în Dumnezeu care ne cheamă la el şi să ne amintim ceea ce ne
spune Isus: curaj, eu am biruit lumea...puteţi şi voi!
„Numai întâlnirea cu Isus va putea da sens deplin vieții voastre: „Ne-ai făcut pentru tine, Doamne,
și neliniștită e inima noastră până ce se va odihni în tine”, a scris sfântul Augustin (Confesiuni, I,
1).” Din mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului
Doamne, tu ne spui „Ridicați-vă și nu vă temeți” și fiind plin de curaj îmi ridic ochii din pământ
și privesc spre tine. În toate necazurile mele știu că pot să-mi îndrept privirea spre tine, să-ți ascult
glasul călăuzitor ce-mi dă speranță și tărie, să-mi pot continua misiunea începută aici pe Pământ.
Susține-mă Isuse pe drumul presărat cu ispite și însoțeste-mi pașii pe drumul vieții. Nu mă părăsi
Isuse și fă-mă să-ți simt prezența chiar și atunci când momentele grele ale vieții mă încearcă.
Ajută-mă să-ți pot auzi vocea când sunt înconjurat de întuneric și nu mai știu ce cale să apuc.
Întinde Doamne mâna ta și cuprinde-mă! Amin!
Pr. Damian Budău & Antonina Ambăruș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu