Dușmanii noștri și întâlnirea cu Dumnezeu

Evanghelia
Matei 5,43-48

În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Aţi auzit că s-a spus: «Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău!» Eu însă vă spun: iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută, ca să deveniţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele său peste cei răi şi peste cei buni şi să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi!  Căci, dacă îi iubiţi pe cei care vă iubesc, ce răsplată aveţi? Oare nu fac acelaşi lucru şi vameşii?  Şi dacă îi salutaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare nu fac acelaşi lucru şi păgânii?  Aşadar, fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit!„

Meditație

O veche arie irlandeză spune cam așa: A trăi acolo, sus, cu sfinții pe care îi iubim, Ah!, aceasta este gloria cea mai pură, Dar a trăi aici jos cu sfinții pe care îi cunoaștem, Ah!, aceasta este o cu totul altă poveste. Chiar dacă uneori avem viziuni diferite, este comod să trăiești printre cei pe care îi cunoști și pe care îi iubești: prieteni, rude și cunoscuți. Însă nu este prea distractiv să trăiești și să socializezi cu anumite persoane, mai ales cu cele care nu îți plac sau care ți-au făcut un rău. Ca să nu mai spunem cât de greu este să le iubești. Și totuși, în mesajul și în viziunea lui Isus, „locul principal” de întâlnire cu Dumnezeu sunt ceilalți: familia, prietenii, vecinii, cunoscuții noștri. Iar în fragmentul evanghelic de astăzi ne spune: iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută. Chiar dacă pare imposibil sau credem că Isus cere mult peste puterile noastre, dușmanii noștri, cei care ne fac răul sunt un „loc” în care îl putem întâlni pe Dumnezeu. Când îi iubim pe cei care ne vor răul nu înseamnă că aprobăm răul lor. Răul este rău și nu trebuie înfăptuit. Când răspundem răului cu bine, atunci îl imităm pe Tatăl ceresc „care face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți”! În plus, Isus ne cere într-un mod obsesiv: „iubiți-vă unii pe alții așa cum v-am iubit eu”. Pe cruce ne-a arătat că este posibil. Să privim la Crucea lui Isus și să auzim cuvintele sale: „Tată, iartă-i căci nu știu ce fac”. Apoi să îi cerem astăzi harul și puterea de a nu răspunde răului cu rău și de a ne ruga pentru dușmanii noștri. Și aceasta este o dovadă de iubire.

Citat

„Dragi tineri, aș vrea să vă invit să „îndrăzniți iubirea”, adică să nu doriți pentru viața voastră nimic mai puțin decât o iubire puternică și frumoasă, capabilă să facă întreaga existență o realizare fericită a dăruirii de voi înșivă lui Dumnezeu și fraților, imitându-l pe cel care prin iubire a învins pentru totdeauna ura și moartea (cf. Ap 5,13)”. Din mesajul Papei emerit Benedict al XVI-lea cu ocazia A XXII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Doamne, ne-ai iubit mai mult decât propria Viață, căci ți-ai dat-o pentru noi, iar când îți dai viața, dai totul. Ai îndurat insulte, palme, spini, scuipat, biciuri, cruce. Pentru ce!? Și de ce, Isuse? Răspunsul este simplu: „Voi ați fost din veșnicie iubirea mea." Isus ne-a iubit și ne iubește necondiționat, a răbdat atâtea, însă nicio secundă nu ne-a numit dușmani, nu ne-a scos din lista Lui de prieteni. Nouă, însă, ne este de multe ori greu și parcă dorim să-i punem într-o lumină mai puțin bună pe cei care ne fac rău. Ajută-ne, Isuse, să urmăm exemplul tău! Ajută-ne, te rugăm, să trăim în pace cu cei de lângă noi, iar atunci când cineva ne rănește, să avem forța de a răspunde cu iubire, și mai mult de atât, de a ne ruga pentru cel care ne insultă. Amin!

Pr. Iosif-Claudiu Doboș & Lucia - Patricia Bişog