Relația cu aproapele

Evanghelia
Matei 5,20-26

În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aţi auzit că s-a spus celor din vechime: «Să nu ucizi!» Dacă cineva comite o crimă va fi condamnat la judecată.  Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său «prostule!», va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune «nebunule!», va fi condamnat la focul Gheenei.  Aşadar, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta,  lasă acolo darul tău , în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul!  Pune-te de acord cu duşmanul tău repede, cât timp mai eşti cu el pe drum, ca nu cumva duşmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare!  Adevăr îţi spun, nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban”.

Meditație

În Evanghelia de astăzi, Isus oferă discipolilor săi o serie de reguli fundamentale care trebuie să fie respectate pentru ca rugăciunea care este adusă înaintea Domnului să fie cu adevărat primită. Spune Isus: „dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în faţa altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul!”. Adevărata rugăciune nu poate fi făcută decât atunci când inima omului este locuită de pacea şi prietenia cu Dumnezeu. Dar această pace şi prietenie cu Dumnezeu ne spune Isus că vine ca rezultat al păcii şi prieteniei cu cel de lângă noi. Însă această prietenie cu aproapele nu se referă doar la relaţia directă cu acesta, dar face referire şi la gândurile, intenţiile, judecăţile, cuvintele care sunt pentru acesta. Relaţia cu aproapele cuprinde întreg omul, nu doar o parte din acesta. De aceea când judecăm rău despre cineva, când ne mâniem pe cineva deja suntem pe drumul care ne poate conduce spre „uciderea” acestuia. „Uciderea” cuiva vine ca o eliminarea interioară prin excluderea acelei persoane din inima proprie şi prin ignorare. Nu putem astfel să ne scuzăm spunând: „dar nu i-am făcut nimic rău celui de lângă mine” în timp ce poate inima noastră „fierbe” de mânie împotriva acestuia. Să luăm în serios astăzi cuvintele Mântuitorului şi să ne străduim ca relaţiile cu cei de lângă noi să fie armonioase dacă vrem cu adevărat ca rugăciunea pe care o înălţăm Domnului să fie bine primită şi să aducă pace în inima noastră. Amin.

Citat

„Dragi prieteni, aș vrea să vă îndemn să fiți misionari ai bucuriei. Nu putem fi fericiți dacă ceilalți nu sunt fericiți: deci bucuria trebuie să fie împărtășită. Mergeți și povestiți celorlalți tineri bucuria voastră că ați găsit acea comoară prețioasă care este însuși Isus.” Din mesajul Papei emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Isuse, sunt atâtea momente în care suntem respinși pentru că nu suntem suficienți de buni pentru ceilalți, judecați pentru că nu avem aceleași interese, trădați pentru că apare ceva mai interesant, umiliți pentru faimă și putere. Mereu mă întreb cum să răspund în fața acestor atitudini? Rămâi cu mine, Isuse și ajută-mă să fac curăție în inima mea, să am curajul să observ gândurile mele și să mă opresc la ceea ce contează pentru Tine, fără a exclude pe nimeni din viața mea și a integra orice situație neplăcută dându-i un sens. Ajută-ne să cautăm să rezolvăm problemele care ne deranjează și să exprimăm ceea ce cere o atitudine de implicare în fața nedreptății, fără a-l lipsi de speranța Ta și de atitudinea demnă. Amin!

Pr. Ionuț-Eremia Imbrișcă & Celina-Eugenia Dumitru