
Matei 6,7-15
În acel timp, Isus îi învăţa pe discipolii săi, zicând: „Când vă rugaţi, nu spuneţi multe, ca
păgânii care cred că vor fi ascultaţi pentru vorbăria lor! Aşadar, să nu vă asemănaţi cu ei,
căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie înainte ca să-i cereţi! Voi deci aşa să vă rugaţi:
«Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele tău! Vie împărăţia ta! Facă-se voia ta,
precum în cer, aşa şi pe pământ! Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi şi
ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Şi nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne mântuieşte de Cel Rău!» Căci dacă voi iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl
vostru ceresc vă va ierta, însă, dacă nu-i veţi ierta pe oameni, nici Tatăl vostru nu va ierta
greşelile voastre”.

Când vine vorba de rugăciune, se întâmplă ca tinerii să simtă această experiență ca pe ceva
impus, ca pe o povară a vechilor tradiții ale bătrânilor. Și, adesea, au dreptate... Cum să ne
rugăm? Când? Ce să spunem în rugăciune? De fapt, ce înseamnă ,,a te ruga”? Pentru noi,
creștinii, este esențial să pornim de la exemplul lui Isus, să învățăm stilul lui. Isus îi învață pe
discipoli să se roage cu încredere și cu inima deschisă în fața Tatălui ceresc. Cu această
încredere în paternitatea protectoate a lui Dumnezeu, suntem încredințați că rugăciunea
noastră va fi primită. Rugăciunea este o întâlnire personală, de la inimă la inimă, cu
Dumnezeu. A spune multe cuvinte poate să deruteze adesea. Prin rugăciune, punem inima
noastră aproape de inima lui Isus, maestrul nostru în rugăciune, și-i prindem ritmul, învățăm
să iubim și să trăim așa cum iubește și trăiește Dumnezeu. De la inimă la inimă, așa se
dialoghează cu Dumnezeu. Iar Isus, tocmai acest model complet de rugăciune ni-l propune.
Fiecare invocație a rugăciunii domnești exprimă un mod de a-i încredința Tatălui ceresc viața
noastră, proiectele, visurile și idealurile noastre. El le cunoaște pe fiecare în parte. El vrea să-i
sfințim numele, să lucrăm cu pasiune pentru împărăția sa. Știe că suntem căutători de fericire
și nu ne lasă flămânzi, ci ne hrănește cu prezența sa, cu darurile sale. Ne oferă iertare și ne
provoacă să învățăm să-i iertăm pe frații noștri, ne păzește de atâtea tentații și iluzii de
fericire, de care suntem asaltați. El știe dinainte toate cererile inimii noastre. Totuși, vrea să i
le încredințăm, să pornească din inima noastră, să ne încredințăm ocrotirii lui paterne. După
exemplul său, Isus ne învață, călăuziți de lumina și puterea Duhului Sfânt, să-i vorbim la
inimă Tatălui nostru din ceruri. În acest fel, rugăciunea noastră va deveni stilul nostru de a trăi
cu Dumnezeu, potrivit cu tinerețea noastră.

„Cu cât îl cunoaștem mai mult pe Cristos, cu atât dorim mai mult să-l vestim. Cu cât vorbim
mai mult cu El, cu atât dorim mai mult să vorbim despre El. Cu cât suntem mai mult cuceriți
de el, cu atât dorim mai mult să-i conducem pe ceilalți la El.” Din mesajul Papei Emerit
Benedict al XVI-lea pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Tată, astăzi mă înveți că rugăciunea fără iertare nu e rodnică. Îți mulțumesc pentru iertarea pe
care mi-o dăruiești de fiecare dată și mă ajuți să o ofer și eu la rândul meu, păstrându-mi
credința vie.
Fă-mă să nu ascund niciodată lumina pe care ai lăsat-o în mine prin iertare. Această lumină să
mă ajute să te mărturisesc și să te fac prezent în relația cu aproapele meu, prin cuvinte și fapte.
Ajută-mă să îți sfințesc întotdeauna numele, renunțând la tot ce nu este demn de tine și
îmbrățișând iertarea din iubire. Amin!
Pr. Alin – Remus Toma & Alma Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu