Drumul prieteniei

Evanghelia
Luca 11,29-32

În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, Isus a început să le spună: „Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona.  30  Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie.  31  Regina din Sud se va ridica la judecată cu oamenii acestei generaţii şi-i va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon şi, iată, aici este unul mai mare decât Solomon!  32  Oamenii din Ninive se vor ridica la judecată cu generaţia aceasta şi o vor condamna, pentru că ei s-au convertit la predica lui Iona şi, iată, aici este unul mai mare decât Iona”.

Meditație

Suntem în prima săptămână a Postului Mare și cuvintele lui Isus sunt din ce în ce mai provocatoare. Fariseii de fapt erau deciși să nu primească cuvintele sale și nici pe El, și își ascundeau, respectiv își justificau atitudinea motivând că Isus nu le dă semne prin care să creadă în El. Tinerii sunt adesea tentați să înţeleagă credinţa şi pe Dumnezeu plecând de la semne sau căutând semne pentru a crede. În ochii lui Isus credința înseamnă un drum spre prietenia bazată pe încredere și cunoașterea persoanei Sale, parcurgerea drumului Prieteniei, până la a deveni nedespărțiți. El pornește cu noi în acest drum cunoscându-ne deja și având încredere în noi. Independent de faptele noastre, după fiecare deviere a noastră de la acest drum, Isus este gata să ne reamintească că are încredere în noi. Invers, refuzul de a-l întâlni și de a parcurge drumul către comuniunea deplină cu el îl îndurerează. Față de farisei, care hotărâseră deja în inima lor dușmănie față de el, este dur: trebuie să fie dur, pentru a-i avertiza: refuzând Persoana lui vor fi judecați după răutatea inimii lor nemiloase, iar judecata va fi fără îndurare. Căci Îndurarea are un nume: Isus Cristos, pe care l-au refuzat. Iată ce înseamnă convertirea: a alege și a înfăptui trecerea radicală de la o atitudine la alta. Drumul Prieteniei poate fi și este presărat cu semne, însă acestea sunt roadele drumului parcurs împreună, sunt indicatori care imprimă, în acest caz, repeziciune pașilor încrederii în identitatea și prietenia lui Cristos. Cei care cer semne pentru a se angaja pot căuta, de fapt, în spatele acestei cereri, justificarea neangajării lor – numită de Isus duritate a inimii. Semnele văzute fără angajarea în acest drum rămân "doar" nişte minuni, pe care cei împietriți le-au atribuit chiar și lui Beelzebul. Cristos a fost și va rămâne unicul semn al veacurilor, necesar și suficient pentru angajarea în drumul Prieteniei cu El. În Timpului Postului pornește, reia acest drum – el este presărat de minuni!: manifestări ale iubirii reciproce, în care tu vei știi că ești Semn al prezenței sale cu care-i atrage la Prietenie și Viață pe toți.

Citat

„Iată itinerarul întâlnirii cu Isus. Mergeți în întâmpinarea tuturor suferințelor umane cu elanul generozității voastre și cu iubirea pe care Dumnezeu o insuflă în inimile voastre prin Duhul Sfânt: „Adevăr vă spun: tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt 25, 40).” Din mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Tată bun, ce semn mai de preț, mai concret decât Fiul Tău în lume? Ce învățătură mai profundă, decât aceasta pe care el ne-o propune, dătătoare de echilibru interior și de înălțare spirituală? Te rog, Doamne, ajută-ne să trăim tot mai mult ceea ce tu ne înveți, spre binele și pacea noastră sufletească și spre luminarea acestei lumi, prin noi! Ajută-ne să ștergem geamurile sufletului, iar apoi să le deschidem larg, pentru ca lumina ta care strălucește în noi tot mai mult, atunci când umblăm pe Calea ta să ajungă la cât mai mulți oameni, în special la cei care au mai mare nevoie de un strop de Rai adus pe pământ. Căci Raiul ești Tu. Amin!

Pr. Augustin Folner & Ana Moraru