De la întunericul egoismului la lumina simplității

Evanghelia
Luca 16,19-31

În acel timp, Isus le-a spus fariseilor: „Era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi se bucura în fiecare zi cu mare fast; la poarta lui zăcea un sărac, al cărui nume era Lazăr, plin de bube: el ar fi dorit să se sature cu ceea ce cădea de pe masa bogatului. Ba mai mult, veneau şi câinii să-i lingă bubele. A murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Abraham. A murit şi bogatul şi a fost îngropat. Pe când se chinuia în iad, şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Abraham şi pe Lazăr în sânul lui şi, strigând, a zis: «Părinte Abraham, îndură-te de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinui cumplit în flăcările acestea!»  25  Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi. Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este o mare prăpastie, încât cei care ar vrea să treacă de aici la voi să nu poată şi nici de acolo la noi». El a zis: «Atunci te rog, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, ca să-i prevină, nu cumva să ajungă şi ei în acest loc de chin!»  29  Dar Abraham i-a spus: «Îi au pe Moise şi pe Profeţi: să asculte de ei!» El însă a zis: «Nu, părinte Abraham, dar dacă unul dintre morţi ar veni la ei, s-ar converti». I-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise şi Profeţi, chiar dacă ar învia cineva din morţi, nu se vor convinge»”.

Meditație

Din scenele dramatice din parabola bogatului şi a lui Lazăr cel sărac, reiese înainte de toate că iadul există în ciuda faptului că astăzi mulţi pun la îndoială existenţa lui. Iadul este un adevăr de credinţă pe care creştinul trebuie să-l accepte. Isus vorbeşte despre iad deseori în Evanghelie iar astăzi o face în mod explicit în parabola prezentată. Cel care este condamnat la iad, va fi acolo pentru o veşnicie. Pierderea sa va fi definitivă şi nu se poate schimba (vezi v. 26). Aşadar, momentul morţii este poarta care ne închide veşnicia: ori mântuiţi, ori condamnaţi pe vecie. Vedem aici marea importanţă pe care o are viaţa pământească. În timpul vieţii pământeşti se construieşte viitorul cel veşnic!!! De aceea să fim atenţi să nu irosim viaţa pământească deoarece e unica ocazie pe care o avem de a câştiga premiul cel veşnic. Parabola scoate în evidenţă faptul că bogatul „se îmbrăca în purpură şi mătăsuri fine şi petrecea în fiecare zi cu mare fast”. Bogatul nu e condamnat la iad pentru simplul fapt că e bogat, ci pentru că a făcut din viaţa sa un banchet continuu şi pentru că a căutat numai o viaţă comodă şi plină de plăceri. Păcatul său grav e că a trăit numai pentru sine, ca şi cum Dumnezeu nu ar fi existat şi nu s-a uitat nici măcar la Lazăr cel sărac ce zăcea la uşa lui, cu trupul plin de răni şi suferind de foame. Dorinţa neînfrânată de a se bucura de viaţă îl face pe om egoist şi insensibil la nevoile altora, mergând până acolo că nu s-ar mai corecta indiferent de ce se întâmplă: „nici dacă ar învia cineva din morţi ...”, aşa cum afirmă parabola de azi.

Citat

„Dragi tineri, sunteți implicați în acest elan misionar al întregii Biserici: a-l face cunoscut pe Cristos este cel mai prețios dar pe care îl puteți oferi celorlalți”. Din Mesajul Papei emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Tată ceresc, în simplitatea inimii, te rog ajută-mă să înțeleg că fără iubirea ta, sunt și eu un ,,Lazăr,, sărac și bolnav spiritual. Învață-ne să ne iubim. Amin!

Pr. Andrei Adam & Anca Andrieș