Ioan 5,31-47
În acel timp, Isus le-a răspuns iudeilor: „Dacă eu dau mărturie pentru mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. Este un altul care dă mărturie despre mine şi ştiu că mărturia pe care o dă despre mine este adevărată. Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr. Dar eu nu primesc mărturie de la un om, ci vă spun acestea ca voi să vă mântuiţi. El era făclia care arde şi luminează, iar voi aţi voit să vă bucuraţi un ceas la lumina lui. Dar eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan, căci lucrurile pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc - aceste lucruri pe care le fac - dau mărturie despre mine că Tatăl m-a trimis. Şi Tatăl care m-a trimis, el a dat mărturie despre mine. Dar voi n-aţi ascultat niciodată glasul lui, nici nu i-aţi văzut chipul. Şi nu aveţi cuvântul lui care rămâne, pentru că nu credeţi în cel pe care el l-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, căci credeţi că aveţi în ele viaţa veşnică. Şi tocmai ele dau mărturie despre mine. Dar nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă. Eu nu primesc glorie de la oameni, însă v-am cunoscut: nu aveţi iubirea lui Dumnezeu în voi. Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu m-aţi primit. Dacă ar fi venit un altul în numele lui propriu, pe acela l-aţi fi primit. Cum puteţi crede voi, care primiţi glorie unul de la altul şi nu căutaţi gloria care este numai de la Dumnezeu? Să nu credeţi că eu vă voi acuza înaintea Tatălui; este cine să vă acuze: Moise, în care aţi sperat. Dacă aţi fi crezut în Moise, aţi fi crezut şi în mine, căci el despre mine a scris. Dar dacă nu credeţi în cele scrise de el, cum veţi crede în cuvintele mele?”
Spunea papa Paul al VI-lea în cadrul unei audienţe acordate Consiliului Pontifical pentru laici pe
data de 2 octombrie 1974: „Lumea de astăzi are nevoie mai mare de martori decât de învăţători,
iar dacă îi ascultă pe învăţători, o face pentru că aceştia sunt mai întâi martori”. Este ceea ce ne
spune de altfel Cristos în Evanghelia de astăzi: „lucrurile pe care le fac, dau mărturie despre
mine că Tatăl m-a trimis”. Cât de important este să învăţăm şi noi de la Cristos căt de important
este să dăm mărturie prin faptele noastre, prin gesturile noastre mici dar care pot deveni „mari”
atunci când sunt făcute din iubire şi cu generozitate. Să nu ne străduim să convingem prin
discursurile noastre, prin încercarea noastră de a ieşi în faţă şi de a domina arătând cât de
puternici suntem – acest lucru este de fapt ceea ce ne învaţă de multe ori societatea în care trăim,
dar să convingem printr-o muncă continuă, discretă şi plină de dăruire. Pentru a merge pe acest
drum, este suficient să ne gândim la maica Tereza de Calcutta care a ajuns să fie cunoscută nu
doar în rândul creștinilor, ci în întreaga lume pentru modul ei umil şi simplu de a da mărturie
prin faptele de caritate pe care le-a făcut în rândul celor săraci şi marginalizați.
„Puneți-vă talentele și elanul tineresc în slujba anunțării veștii bune. Fiți prieteni entuziaști ai lui
Isus care îl prezintă pe Domnul celor care doresc să îl vadă, mai ales celor care sunt mai departe
de el”. Din Mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului
Tată, întărește-mi și mărește-mi credința! Ajută-mă ca de fiecare dată când îmi pierd speranța să
îmi amintesc de Providența ta, să îmi amintesc că ești în mine și mă poți ajuta să mă ridic.
Întărește-mi genunchii pentru ca, rugându-mă, să îmi înalț sufletul, să îți simt dragostea infinită
și să îți ofer gloria pe care o meriți. Tu poți alina orice durere, poți, dacă noi vrem, să ștergi orice
lacrimă și să ne dai adevărata fericire. Eu îți deschid inima, intră și fii susținerea de care are
nevoie sufletul meu! Amin!
Pr. Ionuț Imbrișcă & Alma Ciobanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu