Matei 18,21-35
În acel timp, Petru, apropiindu-se de Isus, i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu
care greşeşte împotriva mea? De şapte ori?" Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la şapte ori, ci
până la şaptezeci de ori şapte. De aceea, împărăţia cerurilor este asemănată cu un rege care a
vrut să încheie conturile cu servitorii săi. Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat
unul care îi datora zece mii de talanţi. Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit să
fie vânduţi el, soţia, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. Atunci, servitorul s-a prosternat
în faţa lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» Stăpânului i s-a
făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. Dar ieşind, servitorul
acela l-a găsit pe unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari.
Înşfăcându-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» Căzând în
genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora: «Ai răbdare cu mine şi îţi voi
restitui!» Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi
plătit datoria. Văzând deci ceilalţi servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi,
venind, i-au povestit stăpânului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-
a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te
înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine aşa cum eu m-am îndurat de tine?» Şi,
mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. Tot aşa vă va
face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.
Aflăm multe despre personalitatea unui om atunci când ajungem să cunoaştem felul cum iartă.
De câte ori să iert când mi se cere să iert? Care este motivaţia ultimă pentru care ofer iertarea?
E cel care mi-o cere? Sunt eu? Este Dumnezeu? Evanghelia vrea să ne focuseze atenţia pe
acordarea iertării mai mult decât pe cererea ei. Cel puţin acest lucru se deduce din întrebarea
lui Petru. El pare să fi atins saturaţia cât priveşte greşelile care i s-au făcut din partea
semenului. Mentalitatea iudaică a timpului său fixase o limită care şi ea îi părea exagerată: de
şapte ori. Răspunsul lui Isus este dezarmant. De 70 ori câte 7 e de 490 de ori doar în
matematică, nu și în concepţia lui Isus, pentru care înseamnă mereu. Chiar așa? Nu ţine Isus
deloc cont de nervozitatea noastră explozivă? De dreptul nostru de a ne rezerva neacordarea
iertării? Unde mai pui că el nici nu intenţionează să facă vreo deosebire între greşitorul
accidental şi cel recidivist sau cronic? Tratamentul să fie acelaşi pentru toţi?
Iertarea din evanghelie pare să nu ţină cont de limitele noastre emoţionale. Trebuie să iertăm
la nesfârşit, fără vreo condiţionare. Atenţie însă! Acest lucru nu e totuna cu anularea dreptăţii
sau a ceea ce ţine de corectare, reparare sau compensare. E extrem de greu chiar și așa, iar
timpul dintre greşeala comisă şi iertarea acordată este de multe ori de luni sau poate de zeci de
ani. Cum ne motivează Isus? Tatăl ceresc iartă. Mereu. Pe oricine. Oricât. Însă el se izbește de
o limtă, o limită pe care i-o impunem noi atunci când blocăm circuitul iertării. În rugăciunea
„Tatăl nostru” e aceeași schemă: și ne iartă, precum iertăm. Tatăl ne iartă orice, mai puțin
încăpățânarea de a acorda iertarea celor care ne-au greșit!
„Când îl întâlnesc, când descopăr până la ce punct sunt iubit de Dumnezeu și mântuit de El, se
naște în mine nu numai dorința, ci necesitatea de a-l face cunoscut altora”. Din Mesajul Papei
emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului
Doamne, de multe ori se poate întâmpla să mă supăr pe cel de lângă mine. Poate după o vorbă
care nu era la locul ei sau o faptă, uneori chiar nefăcută cu intenție negativă, am tendința de a
pune imediat eticheta pe celălalt. În asemenea momente, te rog, Doamne, ajută-mă să nu iau
personal aceste acțiuni, ci să încerc să înțeleg mai întâi, apoi să iert cu ușurință, așa cum Tu i-
ai răspuns și lui Petru. Iar când eu greșesc față de cineva, să nu stau pe gânduri și să cer
imediat iertare.
„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Amin!
Pr. Cristian Diac & Robert Doboș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu