Tu cum stai cu dragostea?

Evanghelia
Marcu 12,28b-34

În acel timp, unul dintre cărturari s-a apropiat de Isus şi l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?” Isus i-a răspuns: „Prima este: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta!» A doua este aceasta: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!» Nu este nicio altă poruncă mai mare decât acestea”. Cărturarul i-a zis: „Bine, învăţătorule, adevărat ai spus că el este unul singur şi că nu este altul în afară de el şi a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul şi din toată puterea şi a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuţi este mai mult decât toate arderile de tot şi decât toate jertfele”. Isus, văzând că a răspuns inteligent, i-a spus: „Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezeu”. Şi nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.

Meditație

Dragostea faţă de cineva ne dă curajul să oferim totul. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi l- a făcut să dea totul: să se dea pe sine însuşi. Cine dă cu jumătăţi de măsură, nu iubeşte total. Am parcurs şi parcurgem în continuare timpul Postului Mare meditând la iubirea lui Dumnezeu faţă de noi. Astăzi trebuie să vedem cât suntem noi dispuşi să-i oferim lui Dumnezeu. Să revizuim viaţa noastră şi să vedem dacă se împlineşte în noi cuvântul lui Isus: „să-l iubeşti pe Domnul din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta … şi pe aproapele ca pe tine însuţi”. Este singura cale de a ne apropia de împărăţia cerurilor. Iubirea transformă toți oamenii în frați. Iubirea este forța care te constrânge să dăruiești cu bucurie. Iubirea te scoate din casă, din starea de confort și te poartă pe străzi, la periferii, ca să vezi viața și greutatea ei. Cine iubește cu adevărat nu va fi niciodată indiferent în fața suferinței și nici nu va avea o viață comodă. Pentru a înțelege aceasta este suficient să privim la omul care a iubit cel mai mult pe acest pământ, la omul care pe unde a trecut a făcut bine tuturor, la Isus Cristos. Atât de mult a iubit lumea încât a coborât să o răscumpere, s-a despuiat de gloria cerului și s-a umilit pe sine până la moartea pe Cruce. Dragostea lui față de oameni nu s-a limitat la un discurs frumos și zeci de ucenici; caritatea nu a însemnat pentru el doar să dăruiască ceva din ceea ce avea. Pentru Cristos iubirea față de aproapele a însemnat să dăruiască totul, să se dăruiască pe sine. Aceasta este adevărata iubire: renunțarea la tot ceea ce ești, la tot ceea ce ai pentru a-ți salva fratele! Timpul Postului Mare este potrivit pentru verificarea iubirii noastre: cum îl iubesc pe Dumnezeu? Cum se manifestă dragostea mea faţă de aproapele? Sunt aproape sau departe de împărăţia lui Dumnezeu? Să încercăm și noi să oferim cât mai mult pentru Dumnezeu și pentru aproapele, dar să o facem mereu din inimă, știind că Dumnezeu nu rămâne dator și ne va răsplăti efortul.

Citat

„Este nevoie de tineri care să lase să ardă înlăuntrul lor iubirea lui Dumnezeu și să răspundă cu generozitate la apelul său urgent, așa cum au făcut atâția tineri fericiți și sfinți din trecut și chiar din timpurile apropiate de noi”. Din Mesajul Papei emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Plini de idoli, dezvăluie nouă pe Dumnezeu. Plini de neguri, dezvăluie nouă pe Noi. Plini de măști, dezvăluie nouă pe Aproapele. Plini de iluzii, dezvăluie nouă Iubirea. Avem ochi și nu vedem: în purtarea crucii, Doamne, dă-ne lumina înțelegerii! Amin!

Pr. Răzvan Iacob & Robert Cadar