
Luca 18,9-14
În acel timp, Isus a spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe
alţii: „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt,
vameş. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu
sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de
două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». Vameşul, în schimb, stând departe,
nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule,
îndură-te de mine, păcătosul!» Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta
decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

Când ascultăm sau citim parabola vameşului şi a farizeului, avem tendinţa să ne identificăm
foarte uşor cu vameşul. Un gând ascuns riscă să se strecoare şi să se cuibărească în inimile
noastre: „Ce bine că nu sunt eu ca fariseul! Îţi mulţumesc, Doamne, că eu sunt un vameş umil,
care nu judec pe nimeni, eu iubesc pe toată lumea, eu nu gândesc de rău pe nimeni şi îi văd pe
toţi buni, sufletul meu se încălzeşte şi se înaripează de cele mai calde simţăminte! …” Şi astfel
vameşul devine ... farizeu!
Este o tentaţie reală pentru creştini să îşi pună o mască, să se „fardeze” spiritual. Toată lumea să
creadă că eşti tânăr serios şi de treabă. Până seara bârfeşti, iar la sfânta Liturghie cânţi cu o falsă
evlavie! Şi crezi că eşti credincios! E doar o mască: într-un fel îmbrăcat, altfel în biserică şi total
diferit trăind afară ... S-ar putea să nu ştie nimeni nimic: nici părinţii, nici preotul, nici partenerul
de viaţă, nici vecinul, dar … ştie Dumnezeu. Problema ta nu e cu oamenii, problema ta e cu
Dumnezeu!
Îţi pui masca şi până la sfârşitul vieţii tale nu eşti decât un purtător de măşti. „Cine are două feţe,
spunea cineva, are încă o sută de rezervă!” Dacă tot avem două feţe, e foarte simplu să o luăm şi
pe a treia şi pe a patra şi tot aşa, feţe, feţe. Iar pe alţii să îi sancţionăm drastic! Un proverb african
spune: „Nu e bine deloc să sufli în foc dacă ai barbă”.
„Ce sunt, Doamne, mă-ntreb eu: /Vameş sunt sau fariseu ?/Mă smeresc cu bucurie/Sau mai sunt
plin de mândrie?
Totuşi simt că-n pieptul meu/Se ascunde-un fariseu/Aspru, mândru şi bigot/Care-mi spune: „Eu
ştiu tot”.

„Puneți-vă talentele și elanul tineresc în slujba anunțării veștii bune. Fiți prieteni entuziaști ai lui
Isus care îl prezintă pe Domnul celor care doresc să îl vadă, mai ales celor care sunt mai departe
de el”. Din Mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Doamne, tu îmi cunoști sufletul în întregime, cu bune și cu rele, cu lacrimi și cu zâmbete, cu
îndoieli și cu speranță, te rog, orice plan ai cu mine și oriunde îmi îndrepți pașii nu lăsa să cad în
ispita de a nu mă ruga, de a nu mai vorbi cu Tine! Știu că de multe ori îmi pierd răbdarea și nu
mai știu cum să-ți vorbesc, mă pierd în cuvinte deșarte, când ar fi destul să tac, căci Tu oricum
auzi glasul inimii mele! Poate că atunci devin și eu un fariseu care se consideră mai bun decât
ceilalți, căci mare e tentația de a ne judeca aproapele, dar Doamne, te rog nu mă lăsa să uit că nu
am niciun drept să arunc prima cu piatra, căci nu sunt fără de păcat! Amin!
Pr. Cristian Bîrnat & Andreea Vințilă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu