Ioan 21,1-14
În acel timp, Isus s-a arătat din nou discipolilor lângă Marea Tiberiadei, şi li s-a arătat astfel: Erau împreună Simon Petru şi Toma, cel numit Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alţi doi dintre discipolii lui. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au zis: „Mergem şi noi cu tine”. Au ieşit şi s-au urcat în barcă, dar în noaptea aceea nu au prins nimic. Când era de acum dimineaţă, Isus stătea pe mal, dar discipolii nu ştiau că este Isus. Aşadar, Isus le-a zis: „Copilaşi, nu aveţi ceva de mâncare?” I-au răspuns: „Nu!” Atunci le-a zis: „Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!” Ei l-au aruncat şi nu-l mai puteau trage, din cauza mulţimii peştilor. Atunci, discipolul acela pe care Isus îl iubea i-a spus lui Petru: „E Domnul!” Simon Petru, auzind că este Domnul, s-a încins cu haina - pentru că era dezbrăcat - şi s-a aruncat în mare. Ceilalţi discipoli au venit cu barca - pentru că nu erau departe de uscat, ci la vreo două sute de coţi -, trăgând cu ei năvodul cu peşti. Când au coborât pe uscat, au văzut un foc cu jar, peşti puşi deasupra şi pâine. Isus le- a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!” Atunci, Simon Petru a urcat în barcă şi a tras la mal năvodul plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari. Şi, deşi erau aşa de mulţi, năvodul nu s-a rupt. Isus le-a zis: „Veniţi şi mâncaţi!” Şi niciunul dintre discipoli nu îndrăznea să-l întrebe: „Tu cine eşti?”, căci ştiau că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel şi peştele. Aceasta a fost de acum a treia oară că Isus s-a arătat discipolilor după ce a înviat din morţi.
Se poate întâmpla ca de multe ori să nu îl vedem, să nu-l recunoaștem pe Dumnezeu prezent
în viața noastră, pentru că ochii şi inima noastră sunt tulburate de rău, de păcat. „Aşa cum nu
este posibil ca cineva să-şi vadă chipul într-o apă tulbure, la fel, nici sufletul, dacă nu
îndepărtează păcatul, praful răului, nu poate să contemple chipul lui Dumnezeu!
Din punct de vedere uman, omul are înnăscută în el dorința victoriei, a succesului. Viața ne
este martoră însă, că uneori lucrurile nu ne ies tocmai conform propriului plan, iar alteori
chiar pierdem. Dacă nu vrem să lucrăm în zadar, este necesar să ne ataşăm acţiunea noastră de
El, de prezenţa sa, de intervenţia sa. Avem nevoie ca El să ne înveţe permanent cum să
acționăm. Apostolii se gândeau că pescuirea peştilor ar fi treaba lor. Erau iscusiţi în acest
domeniu. În schimb, dând faliment, descoperă că trebuie să-l lase pe Isus să spună ce şi cum
trebuie să facă, în care parte trebuie să arunce plasa pentru a prinde pește.
Imaginea conclusivă, a acestei Evanghelii este aceea a unui Domn care, în faţa focului, le
pregăteşte de mâncare ucenicilor săi. Peştele l-a pus deja El, dar vrea ca să i se aducă un pic
din cel pescuit de ei. Deci, un Domn „părtaş la masă”, care discută cu prietenii, se interesează
de situaţia lor, este atent la problemele lor. Isus așteaptă ca să ne facem partea noastră în
drumul dobândirii fericirii și vieții veșnice.
„Dragi tineri, vă îndemn să deprindeți familiaritatea cu Biblia, să o țineți la îndemână, pentru
ca să fie pentru voi ca o busolă care arată drumul ce trebuie urmat. Citind-o, veți învăța să-l
cunoașteți pe Cristos.” Din Mesajul papei emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXI-a Zi
Mondială a Tineretului
Îți mulțumesc, Doamne, pentru darul de a fi creștin, pentru educația pe care am primit-o și
pentru omul care am devenit. Îți mulțumesc că nu mă părăsești, chiar dacă am atâtea defecte,
chiar dacă te supăr așa de des. Isuse, sporește în mine credința și ajută-mă să o mărturisesc
prin exemplul meu, prin trăirea de zi cu zi, prin iubire. Amin!
Pr. Babiaș Albert & Andrei-Gabriel Ailenei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu