Pace vouă!

Evanghelia
Luca 24,35-48

În acel timp, discipolii le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii. Pe când vorbeau ei acestea, Isus a stat în mijlocul lor şi le-a spus: "Pace vouă!" Speriaţi şi cuprinşi de teamă, credeau că văd un duh, dar el le-a spus: "De ce v-aţi tulburat şi de ce se ridică aceste gânduri în inima voastră? Priviţi mâinile şi picioarele mele, căci eu sunt! Pipăiţi-mă şi vedeţi: duhul nu are carne şi oase cum mă vedeţi pe mine că am!" Şi, spunând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele. Însă pentru că ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, Isus le-a spus: "Aveţi aici ceva de mâncare?" Ei i-au dat o bucată de peşte fript. Şi luând-o, a mâncat-o înaintea lor. Apoi le-a spus: "Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus când încă eram cu voi; că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre mine în Legea lui Moise, în Profeţi şi în Psalmi". Atunci le-a deschis mintea ca să înţeleagă Scripturile şi le-a spus: "Aşa este scris: Cristos trebuia să sufere şi să învie din morţi a treia zi şi să fie predicată convertirea în numele lui spre iertarea păcatelor la toate neamurile. Începând din Ierusalim, voi veţi fi martorii acestor lucruri".

Meditație

Cum ai reacționa dacă în acest moment l-ai vedea pe Isus în fața ta? Imaginează-ți că auzi pașii săi și, ridicând capul, vezi acel chip pe care atât de mult dorești să îl vezi (sper că dorești să-l vezi pe Isus). Cam asta a fost și experiența apostolilor adunați în cenacol, care „speriați și cuprinși de teamă, credeau că văd un duh”. Atunci când ne rugăm, Cristos este lângă noi în mod real. El ne spune aceleași cuvinte pe care le-a spus și apostolilor: „pace vouă!”, „Eu sunt”. Nu îl vedem deoarece el dorește să îl cunoaștem prin credință: „fericiți cei care nu au văzut și au crezut” (In 20,29). Cristos aduce pace. Dar mai întâi a trebuit să treacă prin cruce. Și tocmai datorită morții și învierii sale, îl avem mai aproape de noi. Căci crucea pe care el a purtat-o era crucea noastră. Ori de câte ori simțim povara crucii noastre îl atingem pe Cristos, cel care „a luat asupra lui slăbiciunile noastre și a purtat bolile noastre” (Mt 8,17). Cristos aduce pace. Ar fi putut folosi orice altă expresie pentru a-i saluta pe apostoli; le-ar fi putut spune: „hei, treziți-vă și mergeți să evanghelizați și să spuneți tuturor cine sunt eu cu adevărat”. Dar nu. Domnul spune: „pace vouă”. Fără pacea care vine de la Cristos nu putem construi nimic. Pacea lui Cristos este „rodul victoriei sale radicale asupra morții. Pacea pe care Isus o oferă prietenilor săi este rodul iubirii lui Dumnezeu, acea iubire care l-a determinat să moară pe cruce și să-și verse sângele, ca un Miel blând și smerit, «plin de har și de adevăr» (In 1,14)” (Benedict XVI, Angelus, 15.04.2012). Cristos aduce pace. Fără pacea pe care ne-o oferă întâlnirea cu el, noi ne pierdem identitatea pentru că rămânem la mila pasiunilor zilnice. Deci, „pace vouă”!.

Citat

„Iubiți tineri, Biserica are nevoie de mărturisitori autentici pentru noua evanghelizare: bărbați și femei a căror viață a fost transformată de întâlnirea cu Isus; bărbați și femei capabili să le transmită și altora această experiență. Biserica are nevoie de sfinți. Toți suntem chemați la sfințenie și numai sfinții pot reînnoi omenirea.” Din Mesajul papei emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXI-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Isuse, tu ești pacea adevărată de care are atât de mare nevoie inima mea! Sunt un simplu călător care își dorește să te urmeze, pe tine care ești Calea, Adevărul și Viața! Fii tu centrul vieții mele, învață-mă să accept și să împlinesc voința ta! Cuprinde ființa mea întreagă de bucuria învierii tale! Mângâie inima mea de pacea ta! Amin!

Pr. Iosif - Claudiu Doboș & Cristina Crețu