Rămâi cu noi!

Evanghelia
Luca 24,13-35

În aceeaşi zi, prima a săptămânii, iată că doi dintre discipolii lui Isus se duceau spre un sat al cărui nume era Emaus, care era cam la şaizeci de stadii de Ierusalim. Aceştia vorbeau între ei despre toate cele întâmplate. Pe când vorbeau şi se întrebau, Isus însuşi, apropiindu-se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi să nu-l recunoască. El le-a spus: „Ce înseamnă aceste cuvinte pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Ei s-au oprit trişti. Unul dintre ei, numit Cleopa, răspunzând, i-a spus: „Numai tu eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele petrecute în zilele acestea?” El le-a zis: „Ce anume?” Ei au spus: „Cele despre Isus Nazarineanul, care era profet puternic în faptă şi cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum arhiereii şi conducătorii noştri l-au dat să fie condamnat la moarte şi l-au răstignit. Noi speram că el este cel care trebuia să elibereze Israelul; dar, cu toate acestea, iată, este a treia zi de când s-au petrecut aceste lucruri! Ba mai mult, unele femei dintr-ale noastre ne-au uimit. Fuseseră la mormânt dis-de-dimineaţă şi, negăsind trupul lui, au venit spunând că au avut vedenii cu îngeri care spun că el este viu. Unii dintre cei care sunt cu noi au mers şi ei la mormânt şi au găsit aşa cum au spus femeile, dar pe el nu l-au văzut”. Atunci le-a spus: „O, nepricepuţilor şi greoi de inimă în a crede toate cele spuse de profeţi! Oare nu trebuia Cristos să sufere acestea şi să intre în gloria sa?” Şi, începând de la Moise şi toţi profeţii, le-a explicat din toate Scripturile cele referitoare la el. Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, el s-a făcut că merge mai departe. Dar ei l-au îndemnat insistent: „Rămâi cu noi, pentru că este seară şi ziua e de acum pe sfârşite!” Atunci a intrat să rămână cu ei. Şi, pe când stătea la masă cu ei, luând pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o lor. Atunci li s-au deschis ochii şi l-au recunoscut, dar el s-a făcut nevăzut dinaintea lor. Iar ei spuneau unul către altul: „Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?” Şi, ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors la Ierusalim. I-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei care erau cu ei, care le-au zis: „Domnul a înviat într-adevăr şi s-a arătat lui Simon”. Iar ei le-au povestit cele de pe drum şi cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.

Meditație

Dragi tineri, găsesc eu vreo asemănare în viața mea cu modul în care Isus se apropie de ucenicii care mergeau spre Emaus? Să ne gândim la momentele noastre de descurajare, de oboseală, de tristețe, de cădere. Să ne gândim la acele momente în care ne-am îndepărtat de Ierusalimul nostru interior (de viața noastră de credință), descurajați că Dumnezeu nu intervine. Oare nu ni s-a întâmplat niciodată să ne întrebăm de ce Doamne? De ce suferința în viața mea sau a familiei mele? De ce neînțelegere? De ce așa o cruce? unde ești de ce nu intervii? Și gândindu-ne la evanghelia de astăzi să vedem fiecare pas și fiecare gest pe care l-a făcut Isus. Mai întâi Isus se apropie. Nu spune nimic, se apropie și ascultă. Ne ascultă problemele. Ne lasă să ne plângem. Apoi intervine cu o simplă întrebare ce înseamnă tot ceea ce ți se întâmplă? Isus ne cere să dăm noi propria explicație. Important este să-i spui în rugăciune ceea ce ți se întâmplă așa cum fac cei doi ucenici. După ce ne ascultă problemele noastre, suferințele, descurajările și tristețile noastre interioare Isus începe să vorbească, Isus ne mângâie cu învățătura sa, cu Evanghelia sa. Vedem că Isus nu intră cu forța în viața omului, el vrea să meargă mai departe. Ucenicii îl invită să rămână. Când îi deschidem inima și îl primim el vine și rămâne împreună cu noi, abia atunci ni se descoperă. Isus nu se descoperă imediat. Ucenicii au mers imediat să dea mărturie că l-au văzut. Eu ce fac când îl întâlnesc pe Isus? Când facem cu adevărat experiența întâlnirii lui Cristos înviat nu mai putem continua să facem o predică tristă dar plini de bucurie spunem: „Oare nu ne ardea inima în noi”.

Citat

„În Cristos, dragi tineri, se află împlinirea deplină a viselor voastre de bunătate și fericire. Numai el poate satisface așteptările voastre de atâtea ori dezamăgite de falsele promisiuni lumești.” Din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru A XXX-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Îți mulțumesc Isuse și voi mulțumi prin existența mea mereu, pentru suferința trăită, pentru chinul suferit pe cruce pentru păcatele mele, și pentru dăruirea Ta, ca eu păcătosul să fiu salvat. Isuse, tu care toate le cunoști, și-mi știi inima și gândul, descoperă-mi ochii si limpezește gândurile pentru ca niciodată să nu mă aflu în nedumerire și să te recunosc în toate locurile, prezent prin binele și iubirea ta. Deoseori sunt slab și mă cuprinde teama, gândurile mă apasă și mă simt că umblu în întuneric. Arată-te Doamne ochilor mei, atinge-mi inima pentru ca flacăra ei să ardă necontenit de credință și iubire. Fă-mă să nu caut răspuns la iubirea ta, să nu fiu nedumerit cu privire la prezența ta. Ține-mă Isuse alături de inima ta! Amin!

Pr. Ionuț – Eremia Imbrișcă & Antonina Ambăruș