Dumnezeu iubește pe toți copiii săi

Evanghelia
Luca 15,1-3.11-32

În acel timp, toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-l asculte. Fariseii şi cărturarii însă murmurau, spunând: „Acesta îi primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei”. Atunci, le-a spus această parabolă: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a spus tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine!» Iar el le-a împărţit averea. Şi, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr şi-a adunat toate şi a plecat de acasă într-o ţară îndepărtată. Acolo şi-a risipit averea într-o viaţă de desfrâu.  După ce a cheltuit toate, a venit o mare foamete în ţara aceea, iar el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat la unul dintre cetăţenii acelei ţări care l-a trimis la câmp să păzească porcii. Şi ar fi dorit să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu-i dădea. Atunci, venindu-şi în fire, a spus: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Ridicându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: 'Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău!'» Şi, ridicându-se, a mers la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci, fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare! Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!» Şi au început să se veselească. Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi dansuri. Atunci, chemându-l pe unul dintre servitori, l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l implora. El, răspunzând, i-a zis tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta! Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă bucur cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a devorat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine întotdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să ne bucurăm şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort, şi a revenit la viaţă, era pierdut, şi a fost găsit!»”

Meditație

Una din cele mai frumoase pagini ale Sfintei Scripturi este cea a parabolei „Tatălui milostiv” din evanghelia după sfântul Luca. Această parabolă deși este bine cunoscută, are multe aspecte asupra cărora putem medita în acest timp de har și convertire al Postului Mare. În continuare voi puncta câteva aspecte pornind de la destinatarii acestei parabole. Isus le răspunde fariseilor și cărturarilor care îl criticau pentru bunătatea sa față de păcătoși. Intenția principală pentru care Isus a rostit această parabolă ne este dezvăluită prin schimbul de replici dintre fiul cel mare și tatăl. Acele cuvinte sunt nu doar pentru acei farisei, dar și pentru mine și pentru oricine are ispita atitudinii fratelui mai mare, considerându-se mai sfânt, mai bun decât alții. Isus ne invită să ieșim din preocupările egocentrice și să luăm parte la bucuria Tatălui ceresc, să încetăm de a mai face calcule și comparații între câte i-am dat noi lui Dumnezeu și câte a dat celuilalt. Isus vrea ca noi să pătrundem în logica iubirii divine a Tatălui ceresc, care se manifestă cu multă bunătate și milostivire, îmbrățișându-și copilul care se întoarce de pe calea greșită. Dumnezeu caută toate mijloacele pentru a-l readuce pe cel care a păcătuit la o viață frumoasă, demnă, luminoasă, evitând să-l pedepsească. În aceste zile ne îndreptăm mai des privirea spre „drumul Crucii” și spre Isus răstignit. Din inima sa deschisă izvorăsc raze de iubire care se revarsă peste noi. Să ne lăsăm inima pătrunsă de lumina acestor raze și împreună cu Isus să-i primim cu iubire și pe ceilalți frați care astăzi descoperă bucuria iertarii.

Citat

„Creștinul autentic nu este niciodată trist, chiar dacă trebuie să înfrunte încercări de diferite tipuri, pentru că prezența lui Isus este secretul bucuriei și al păcii sale”. Din mesajul Papei emerit Benedict al XVI-lea pentru a XXIV-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Printre atâtea ispite care se ivesc la tot pasul este foarte greu, câteodată chiar împovărător să lupți pentru credința ta și să-ți păstrezi aprinsă, mereu în suflet, flacăra speranței. În întunericul acesta, eu, ,,fărâmă de praf dotată cu suflet”, mă avânt tot mai mult spre infinit, încercând să nu cad pradă răutății mele și a celor din jur. Doamne, în nimicnicia mea, te rog, înlătură-mi orice dorință de desfrâu și oferă-mi în schimb cumpătare, pentru a Te putea cunoaște mai bine. Te implor, nu mă lăsa pradă egoismului, ci ajută-mă să descopăr altruismul necesar pentru a-l respecta și iubi pe aproapele meu, indiferent de orice element care ne diferențiază. Învață-mă, Doamne, să mă bucur de prezența celor din jur, pentru ca astfel, tolerându-i, să găsesc în ei iubirea Ta absolută, care străpunge orice limită a minții și a sentimentelor umane. Amin!

Pr. Marius Adam jr. & Andreea – Mădălina Cocu