Sete de iubire

Evanghelia
Luca 15,1-3.11-32

În acel timp, Isus a venit într-o cetate din Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: „Dă-mi să beau!" Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Aşadar, femeia samariteană i-a zis: „Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?” De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. Isus a răspuns şi i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie”. Femeia i-a spus: „Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai apa vie? Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?” Isus a răspuns şi i-a zis: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”. I-a zis femeia: „Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!" El i-a zis: "Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!” Femeia a răspuns şi i-a zis: „Nu am bărbat”. Isus i-a spus: „Bine ai zis «Nu am bărbat», pentru că ai avut cinci bărbaţi, şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul”. Femeia i-a zis: „Doamne, văd că tu eşti profet. Părinţii noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să-l adore”. Isus i-a spus: „Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim! Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. Însă vine ceasul - şi acum este - când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore". Femeia i-a zis: „Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate”. Isus i-a zis: „Eu sunt, cel care îţi vorbesc!” Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: „Ce cauţi?” sau: „De ce vorbeşti cu ea?” Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor: „Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?” Ei au ieşit din cetate şi au venit la el. Între timp, discipolii îl rugau: „Rabbi, mănâncă!” Dar el le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi”. Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: „Oare i-a adus cineva de mâncare?” Isus le-a zis: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui. Nu spuneţi voi: «Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul»? Iată, eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş! Deja secerătorul îşi primeşte plata şi adună roadele spre viaţa veşnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul». Eu v-am trimis să seceraţi ceva pentru care nu aţi trudit. Alţii au trudit, iar voi aţi intrat peste truda lor". Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: „Mi-a spus tot ce am făcut”. Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. Îi spuneau femeii: „Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii”.

Meditație

Vrei să reînnozi firele unei iubiri? Isus, învățătorul inimii, ne prezintă metoda lui Dumnezeu, într-una dintre relatările cele mai bogate și productive din Evanghelie. Isus se așază obosit lângă fântâna de la Sicar; sosește o femeie fără nume și cu o viață fragilă. este umanitatea, mireasa care a plecat după alte iubiri, și pe care Dumnezeu, mirele, vrea să o recucerească. Deoarece iubirea sa nu a obosit și nu îl interesează greșelile, ci doar câtă sete avem în inimă, câtă dorință de îndreptare. Acest raport conjugal, intriga nupțială dintre Dumnezeu și umanitate este cheia de boltă a Bibliei, de la prima până la ultima dintre cele 73 de cărți ale sale. Din momentul în care îți dă viață, Dumnezeu te invită la nunta cu el. Fiecare devine mire în felul său. Dă-mi să beau! Mirelui îi este sete, însă nu de apă, ci îi este sete să fie iubit. Isus începe cochetăria (credința este răspunsul la ,,cochetăria” lui Dumnezeu) nu reproșând, ci oferind: dacă ai cunoaște tu darul… Darul este apogeul acestei povești de iubire a istoriei sacre. Dumnezeu nu cere, ci dăruiește; nu pretinde, dar oferă: Îți voi da o apă care va deveni izvor, un izvor întreg în schimbul unei înghițituri de apă. Un simbol foarte frumos - izvorul este mult mai mult decât ceea ce servește setei tale; este fără măsură, fără sfârșit, fără calcul, exuberant și excesiv. Imaginea lui Dumnezeu - darul lui Dumnezeu este Dumnezeu însuși care ni se dăruiește cu un scop precis: ca să ne întoarcem toți să-l iubim ca niște îndrăgostiți, nu ca slujitori; ca îndrăgostiți, nu ca supuși. Mergi să-l chemi pe cel pe care îl iubești. Isus, când vorbește cu femeile, merge direct în esență, la fântâna inimii; limbajul său este însuși limbajul lor, cel al sentimentelor, al dorinței, al căutării motivelor puternice pentru a trăi. Doar între femei Isus nu a avut dușmani. Privirea sa creatoare caută pozitivul acelei femei, o găsește și o pune în lumină de două ori: ai spus bine; iar la finalul frazei: în aceasta ai spus adevărul. Găsește adevăr și bine, ceea ce este bun și adevărat chiar și în acea viață rănită. Vede sinceritatea unei inimi vii și pe această fărâmă de aur se sprijină restul dialogului. Nu există reproșuri, judecăți, sfaturi. În schimb, Isus face din acea femeie un templu. Mă întrebi unde trebuie să-l adori pe Dumnezeu, pe ce munte? Dar ești tu, în duh și adevăr, muntele și templul în care vine Dumnezeu. Iar femeia lăsată la amfora sa, aleargă în cetate; există un om care mi-a spus totul despre mine… Slăbiciunea sa devine forța sa, rănile de ieri, lacunele din viitor. Mai presus de acestea, își construiește mărturia despre Dumnezeu. O relatare care are însemnătate pentru fiecare dintre noi: nu te teme de slăbiciunile tale, ci continuă să construiești. Ele pot deveni piatra unghiulară a casei tale, a templului sfânt care este inima ta.

Citat

„Dragi tineri, nu vă fie frică să puneți în joc viața voastră făcând spațiu lui Isus Cristos și Evangheliei sale; este drumul pentru a avea pacea și adevărata fericire în interiorul nostru, este drumul pentru adevărata realizare a existenței noastre de fii ai lui Dumnezeu, creați după chipul și asemănarea sa”. Din Mesajul Papei emerit Benedic al XVI-lea pentru a XXVIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Doamne, îți mulțumesc că mi-ai oferit și astăzi darul de a fi fericit alături de cei dragi. Trimite-ne să fim vestitori ai păcii și deschide-ne ochii ca să nu mai facem diferențe între oameni, asemenea lui Isus și femeia samariteană. Ajută-ne să facem voința Ta ca și hrană și oferă-ne apa vie pentru a merge împreună cu tine spre viața veșnică. Amin!

Pr. Marius Sabău & Laurențiu Dîncă