Ioan 8,21-30
În acel timp, Isus le-a zis din nou fariseilor: „Eu mă duc şi mă veţi căuta, dar voi veţi muri în
păcatul vostru. Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni”. Deci ziceau iudeii: „Oare se va
sinucide, că spune «Unde mă duc eu, voi nu puteţi veni»?” Dar el le-a zis: „Voi sunteţi de
jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, eu nu sunt din lumea aceasta. V-am spus
că veţi muri în păcatele voastre pentru că, dacă nu veţi crede că eu sunt, veţi muri în păcatele
voastre”. Atunci i-au zis: „Tu cine eşti?” Isus le-a zis: „Ceea ce vă spun de la început. Am
multe de spus şi de judecat cu privire la voi, însă cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun
lumii ceea ce am auzit de la el”. Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. Aşadar, Isus le-
a zis: „Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt şi că nu fac nimic
de la mine, ci vorbesc ceea ce m-a învăţat Tatăl. Iar cel care m-a trimis este cu mine; nu m-
a lăsat singur, pentru că eu fac întotdeauna ceea ce îi place”. Spunând acestea, mulţi au
crezut în el.
„Când îl veţi fi înălţat pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte că eu sunt”.
Înălțat fiind pe cruce, Cristos și-a dovedit iubirea sa față de Tatăl și față de întreaga omenirea
pe care a răscumpărat-o prin crucea sa, fără a ezita să se jertfească total din iubire.
Pătimirea lui Isus nu a fost un chin care l-a nimicit, ci un mod de a fi înălţat, de a fi pus în
evidenţă, altfel spus, de a fi glorificat. Sfântul Ioan, în evanghelia sa, ne arată că intenţia lui
Dumnezeu era glorificarea Fiului, şi pentru aceasta „l-a înălţat”.
„Cel care m-a trimis este adevărat, iar eu spun lumii ceea ce am auzit de la el”. Crucea este
semnul unui dezinteres total. Isus nu caută propria bucurie: caută bucuria Tatălui, caută
împlinirea voinţei Tatălui, cu o iubire imensă. Şi chiar când el vorbeşte, crucea este semnul
nu atât al gloriei sale cât al ascultării de Tatăl.
Şi Isus o ştie: „Acela care m-a trimis pe mine este cu mine”. Sunt doi în împlinirea
sacrificiului, şi astfel, este un sacrificiu din iubire, „şi nu m-a lăsat singur pentru că
întotdeauna fac ceea ce îi place”.
Cu toții experimentăm fel de fel de poveri în viață: cruci, drumuri mai grele sau mai puțin
împovărate. Important este să le acceptăm și nicicând să nu le abandonăm!
„Pe Cruce, Fiul poate să reverse suferința sa în inima mamei. Fiecare fiu care suferă simte
această nevoie. Și voi, iubiți tineri, sunteți puși în fața suferinței: singurătatea, insuccesele și
deziluziile din viața voastră personală; dificultatea integrării în lumea adulților și în viața
profesională; despărțirile și doliul din familiile voastre; violența războaielor și moartea celor
nevinovați. Să știți însă că în momentele dificile, care nu lipsesc din viața nimănui, nu sunteți
singuri: asemenea lui Ioan la picioarele Crucii, Isus v-o dă și vouă pe Mama sa, ca să vă
mângâie cu blândețea ei”. Din Mesajul Sfântului Ioan Paul al II-lea pentru a XVIII-a Zi
Mondială a Tineretului
Doamne, Tu ai spus să te căutăm. Vrem să venim la Tine, căci fără Tine vom muri în păcatele
noastre, fără Tine nu vom putea găsi un sens vieții noastre. Tatăl te-a trimis ca să ne aduci
liniște și împlinire sufletească, să ne alini în nevoile și în durerile noastre. Te găsim mereu la
sfânta Liturghie, înălțat prin Sfânta Euharistie. Te întâlnim cu adevărat, îți împărtășim viața și
îți simțim nemărginita iubire cu care ne învălui.
Doamne Isuse, pătrunde, te rugăm, ființa noastră cu prezența Ta; înzestreaz-o cu bogăția
carității Tale care este bucurie, pace, blândețe, credință, curăție, pentru ca astfel să trăim în
lumina prezenței Tale, Tu care fără să ne dăm seama, ne vizitezi în realitatea manifestărilor
zilnice, Tu care ești atât de aproape de noi. Amin!
Pr. Gabriel Balint & Lucia - Patricia Bişog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu