Calea care duce spre fericire

Evanghelia
Matei 26,14-27,66

Atunci, soldaţii guvernatorului l-au adus pe Isus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată cohorta, şi, după ce l-au dezbrăcat, l-au acoperit cu o mantie purpurie.  Împletind o coroană de spini, i-au pus-o pe cap, iar în mâna dreaptă o trestie şi, îngenunchind înaintea lui, îşi băteau joc de el, spunând:  P. „Bucură-te, rege al iudeilor!” E. Apoi, scuipându-l, îi luau trestia şi-l loveau peste cap. După ce şi-au bătut joc de el, l-au dezbrăcat de mantie şi l-au îmbrăcat cu hainele lui. Apoi l-au dus ca să-l răstignească. Au fost răstigniţi împreună cu el doi tâlhari. În timp ce ieşeau, au găsit un om din Cirene cu numele de Simon. Pe acesta l-au constrâns să-i ducă crucea.  Ajungând la locul numit Golgota, care înseamnă locul Craniului, i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar el, gustând, n-a voit să bea.  După ce l-au răstignit, au împărţit hainele lui aruncând zarurile, apoi, aşezându-se, au rămas acolo să-l păzească. Au pus deasupra capului său cauza condamnării, scrisă astfel: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. Atunci au răstignit împreună cu el doi tâlhari, unul la dreapta şi altul la stânga.

Meditație

Sfântul Augustin afirma că toţi dorim să fim fericiţi. Chiar şi cei răi, hoţul şi sinucigaşul, doresc fericirea, numai că încearcă s-o dobândească pe căi care duc la pierzare. Într-adevăr, noi oamenii, datorită libertăţii, avem posibilitatea să ne alegem singuri calea spre fericire. Acesta este motivul pentru care, deşi toţi dorim fericirea, nu toţi ajungem să fim fericiţi. La lumina acestor gânduri ne întrebăm acum: care este oare adevărata cale care duce la fericire? Ce cale să urmăm noi, pentru a fi siguri că nu ne înşelăm şi că ea ne conduce la adevărata fericire? Duminica de astăzi, Duminica Floriilor, ne oferă tocmai răspunsul la această întrebare. Evanghelia de astăzi ne îndreaptă atenţia spre Cristos şi ne prezintă Patima şi Moartea Domnului. Punându-ne în faţă acest eveniment ea ne arată, iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Iar această dragoste nu înseamnă vorbe goale, cuvinte fără conţinut, promisiuni nerealizate, sau, cum ne mai exprimăm noi, vorbe aruncate în vânt ci actul suprem al jertfirii propriului fiu. Mai putem observa ceva: limbajul iubirii este limbajul suferinţei. Struna pe care iubirea îşi cântă cea mai convingătoare melodie este struna suferinţei. Iubirea şi suferinţa merg mână în mână. Iubirea, pentru a se concretiza trebuie să se întâlnească cu suferinţa. E tocmai ceea ce ne spune Isus: „Nimeni nu are o dragoste mai mare decât aceasta, ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Suferinţa este argumentul celei mai puternice iubiri. Cea mai mare iubire, iubirea totală, îşi găseşte argumentul în dăruirea vieţii. Acesta este drumul spre fericire pe care ni-l indică Dumnezeu. Este calea iubirii faţă de ceilalţi, calea generozităţii, a altruismului, a deschiderii, a iubirii faţă de Dumnezeu şi fraţi, iubire care însă înseamnă simultan suferinţă, dar şi bucuria de a fi tu însuţi împlinit, de a fi de folos celorlalţi şi pe deasupra răsplătit cu cerul. Să privim la drumul nostru, la căile pe care le străbatem prin viaţa noastră. La o privire atentă, nu putem să nu observăm că avem multe calităţi, multe virtuţi. Facem mult bine şi suntem, în general, orientaţi spre săvârşirea binelui. Dar trebuie s-o recunoaştem: nu întotdeauna actele noastre sunt făcute din motive dezinteresate. Suntem preocupaţi parcă prea mult de noi şi nu de puţine ori suntem orientaţi doar spre propria persoană. De aceea, deşi dorim fericirea suntem totuşi nefericiţi, neîmpliniţi. Astazi Domnul ne spune: fericirea ta ţine de alegerea ta ... trăieşte pentru ceilalţi şi vei fi împlinit şi fericit!

Citat

„Da, dragi tineri, căutarea fericirii este comună tuturor persoanelor din toate timpurile și de toate vârstele. Dumnezeu a depus în inima fiecărui bărbat și a fiecărei femei o dorință ireprimabilă de fericire, de plinătate. Nu simțiți că inimile voastre sunt neliniștite și în continuă căutare a unui bine care poate sătura setea lor de infinit?" Din Mesajul Sfântului Părinte, Papa Francisc pentru A XXX-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

„Cristos s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce. Pentru aceasta, și Dumnezeu l-a înălțat și i-a dăruit numele care este mai presus de orice nume.” Îți mulțumim, Isuse, pentru că, prin moartea ta pe cruce, ne-ai încheiat o nouă alianță cu Dumnezeu, o alianță veșnică. Din păcate, nu toţi mai apreciază gestul suprem pe care Isus l-a făcut pentru noi, așa că îți cerem iertare, Doamne, pentru greşelile făcute și pentru că, în unele momente, uităm sacrificul făcut de tine. Îndrumă-ne spre calea cea dreaptă pentru a sta împreună cu Tine în împărăția Ta. Amin!

Pr. Damian Budău & Laurenţiu Dîncă