Șlefuirea sufletului

Evanghelia
Ioan 12,1-11

Cu şase zile înainte de Paşte, Isus a venit în Betania, unde se afla Lazăr pe care Isus îl înviase din morţi. Au făcut acolo pentru el un ospăţ; Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. Atunci, Maria, luând un vas cu mireasmă de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi i le-a şters cu părul ei. Şi casa s-a umplut cu parfumul miresmei. Iuda Iscarioteanul, unul dintre discipolii lui - cel care avea să-l trădeze -, a spus: „De ce nu s-a vândut mireasma aceasta cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?” Dar a spus aceasta nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ: întrucât el ţinea punga cu bani, fura din ce se punea în ea. Atunci Isus a spus: „Las-o! Pentru ziua înmormântării mele a păstrat aceasta.  Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, pe mine, însă nu mă aveţi întotdeauna”. Atunci o mare mulţime dintre iudei a aflat că este acolo şi a venit nu numai datorită lui Isus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Arhiereii voiau să-l ucidă şi pe Lazăr, pentru că mulţi iudei îi părăseau din cauza lui şi credeau în Isus.

Meditație

Isus a ajuns la ultimele sale zile pământești și-și pregătește trupul pentru înmormântare. După coborârea lui de pe cruce, femeile au avut prea puțin timp să-l îmbălsămeze, căci era ajunul Paștelui ebraic. Prin anticipare, Maria săvârșește o parte a acestui ritual de înmormântare, ungându-i picioarele. Iuda Iscarioteanul aruncă judecata lui negativă asupra acestui gest, invocând risipa care s-a făcut și șansa pierdută de a-i ajuta pe cei săraci. Nu știu în ce măsură mai este grăitoare pentru tineri o asemenea scenă evanghelică. Pentru o gândire mercantilă, orientată după profit, Iuda pare să fie un mentor potrivit. Sunt tineri care gândesc bunurile, achizițiile și serviciile prin prisma banilor. Profitul financiar contează cel mai mult. Mai mult decât oamenii! Există însă și o altă formă de a considera viața, e adevărat, cam străină de vârsta juvenilă: cea din perspectiva sfârșitului sau a morții. Când vezi lucrurile dinspre clipa morții spre cea a prezentului, multe lucruri pe care, între timp, le-ai absolutizat ca valoare, se relativizează: e bine să ai bani, dar e mai bine să fii sănătos; e bine să ai confort, dar e și mai bine să te găsești cu cineva compatibil cu firea ta; e bine și profitabil să fii activ și să te zbați, dar e mult mai bine să ai liniște interioară și să fi lipsit de stres; e bine să te gândești la viața asta, dar e bine, știind sigur că vei muri, să-i relativizezi importanța. Isus se gândește la moartea lui cu seninătate deplină. A trăit atât de nobil, atât de încredințat lui Dumnezeu, pentru că a știut că va merge la el. Ce modificări ai opera la atitudinile tale, gândidu-ți viața din perspectiva sfârșitului?

Citat

„Astăzi, sunt mulți tinerii care au senzația că trebuie să fie diferiți de ceea ce sunt în realitate, în tentativa de a se adapta standardelor adesea artificiale și de nedobândit. Fac continue „retușuri fotografice” ale propriilor imagini, ascunzându-se în spatele măștilor și identităților false, devenind ei înșiși aproape un „fake”.” Din Mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru A XXXIII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Doamne, fă să nu mă mulțumesc niciodată cu mine însumi, mai ales în ceea ce privește iubirea mea față de Tine. Ajută-mă să Te descopăr și să-ți înțeleg importanța, nu numai prin ceea ce îmi oferi, cât mai ales prin cine ești de fapt. Promit să îmi cultiv în suflet dragostea și devotamentul față de Tine, pentru a Te putea sluji mereu cu inima deschisă. Eu, umilul Tău slujitor, Te caut fără încetare pe Tine. Nu am mireasmă să-ți ofer, asemenea Mariei, și nici prilejul de a-Ți spăla picioarele, dar să știi că mă pregătesc necontenit, pentru ziua în care ne vom întâlni. Atunci, îmi voi încredința sufletul în mâinile Tale, pentru că știu că astfel, truda mea pe acest Pământ, nu va fi în zadar. Alături de tine mă simt protejat și util. Doamne, așadar, ai grijă de sufletul meu, acum, și oricând, căci este singurul dar mai de preț, pe care, șlefuindu-l, Ți-l pot oferi. Amin!

Pr. Cristian Diac & Andreea-Mădălina Cocu