Isus om și Dumnezeu

Evanghelia
Ioan 10,31-42

În acel timp, iudeii au luat iarăşi pietre, ca să-l bată cu ele. Isus le-a zis: „V-am arătat multe lucruri bune de la Tatăl; pentru care faptă dintre ele vreţi să mă bateţi cu pietre?” Iudeii i-au răspuns: „Nu pentru vreo lucrare bună aruncăm cu pietre în tine, ci pentru blasfemie şi pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu”. Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteţi dumnezei?» Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu - şi Scriptura nu poate fi desfiinţată - aceluia pe care Tatăl l-a sfinţit şi l-a trimis în lume voi îi spuneţi: «Spui blasfemii» pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu»? Dacă nu fac lucrările Tatălui meu, să nu credeţi în mine; dar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în mine, credeţi în fapte, ca să ştiţi şi să recunoaşteţi că Tatăl este în mine şi eu în Tatăl!” Ei căutau din nou să-l prindă, dar el a scăpat din mâna lor. El a plecat iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase mai înainte Ioan, şi a rămas acolo. Mulţi veneau la el şi spuneau: „Ioan n-a făcut niciun semn, însă tot ce a spus Ioan despre acesta era adevărat”. Şi mulţi au crezut în el acolo.”

Meditație

Se apropie săptămâna patimilor Mântuitorului. Evanghelia din această zi are o puternică încărcătură dramatică. Cei care refuză să creadă în Isus sunt tot mai înverșunați împotriva lui, din nou iau pietre în mâini și sunt gata să le arunce în el. În ciuda învățăturii și a semnelor care atestă identitatea și misiunea sa, ei continuă să vadă în Isus un simplu om care pretinde că este și Dumnezeu. Cu toate acestea, fragmentul evanghelic se încheie în ton optimist, pentru că mulți au crezut în Isus, confirmând că ceea ce spusese Ioan Botezătorul cu privire la el era adevărat. Așadar sunt mai distincte cele două tabere: cea a contestatarilor, care refuză să-l accepte pe Dumnezeul întrupat și tabăra celor care primesc lumina credinței și se bucură de lucrările Domnului. Și oamenii din zilele noastre sunt divizați în mai multe tabere. Întrebarea la care trebuie să răspundem este: noi de care parte ne situăm? La Botez am devenit creștini, membri ai comunității celor care cred în Isus Cristos. Dar ce însemnă pentru noi astăzi credința? Credința este o lumină care trebuie să strălucească în viața noastră. Este acea lumină simbolozată de lumânarea aprinsă pe care au primit-o părinții și nașii la botezul nostru, lumină pe care ei s-au angajat să o mențină aprinsă prin grija de a ne educa și prin exemplul lor de viață. Această lumină care izvorăște din Crucea lui Isus se alimentează din prietenia cu Isus și dorința de a fi mereu tot mai aproape de el, așa cum făceau oamenii din vremea lui care îl căutau. Primind lumină de la crucea lui Isus să prindem curajul de a face să strălucească lumina credinței noastre în viața de zi cu zi acasă, la școală, pe stradă sau la muncă.

Citat

„Duhul Sfânt să vă facă inventivi în iubire, perseverenți în angajamentele pe care vi le asumați și curajoși în inițiativele voastre, pentru ca să puteți oferi contribuția voastră pentru edificarea „civilizației iubirii”. Orizontul iubirii este cu adevărat nemărginit: este lumea întreagă!" Din Mesajul Papei Emerit Benedict al XVI-lea pentru A XXII-a Zi Mondială a Tineretului

Rugăciune

Doamne Isuse Cristoase, răstignit pe Cruce, cu adâncă recunoștință și iubire mă gândesc la rănile tale, care sunt prețul scump al mântuirii noastre și tot atâtea izvoare nesecate de binecuvântări și haruri. Prin vărsarea totală a sângelui tău, ne-ai arătat iubirea ta mărginită pentru noi, oamenii, și ne-ai făcut astfel să înviem din moartea păcatului la viața harului. Plini de încredere, strigăm către tine zicând: Isuse, iertare și îndurare, pentru meritele rănilor tale sfinte! Amin!

Pr. Marius Adam jr. & Georgiana Susanu